Adrian Orza, Conferinţa de presă PNŢCD Timiş: „Eu o să vorbesc azi de câteva iniţiative pe care o să le punem în practică în administraţie. Zilele trecute am fost să vedem cum decurg lucrările la Piaţa Badea Cârţan. Ele se vor termina în 15 noiembrie, aşa cum era planificat, dar am decis ca deschiderea oficială să o facem în 15 decembrie, pentru ca în perioada dintre cele două date cei de la Pieţe SA să îşi atragă acolo producători, comercianţi, astfel încât în 15 decembrie lucrurile să fie pornite. Mesele sunt noi, sunt şi locuri în plus, precum şi locuri de parcare în plus, astfel că acum comercianţii nu vor mai putea să îşi parcheze acolo mereu maşinile. Sunt spaţii comerciale noi care apar atât pe aliniamentul dinspre linia de tramvai, care vor fi ocupate de cei cu flori, cât şi pe cealaltă parte, unde vor fi activităţi comerciale. Spaţiile vor fi scoase la licitaţie. Eu i-am cerut domnului director de la Pieţe să le scoată pe segmente de activităţi, ca în zonele de flori, de exemplu, să fie numai flori, să nu avem acel aspect de buticuri cu de toate. Din punctul meu de vedere, o piaţă nu trebuie să fie o dublare a unui complex comercial, ci trebuie să aibă produse naturale, sănătoase. O variantă este să încercăm în Piaţa Traian, având în vedere specificul zonei, să facem o piaţă permanentă cu meşteşugari. O să vedem în ce măsură mai găsim meşteşugari şi putem să permanentizăm o asemenea activitate acolo. Am şi discutat acest aspect şi cu reprezentanţi ai societăţii civile, iar acest lucru trebuie făcut cu grijă, să fie promovată tradiţia românească. Trebuie să fim mândri de tradiţiile noastre, nu să le manelizăm. Chestiunile autentice merită sprijinite.
Ca şi coordonator al Direcţiei de Mediu, am cerut domnului Ciupa ca acum, pe final de an, pentru a putea intra în pâine în anul următor cu reglementările despre care vă voi vorbi, să organizăm o dezbatere serioasă în Timişoara, pe tema managementului populaţiei canine, la care să participe, în afară de cetăţeni, organisme care au legătură cu acest subiect. E foarte important să cerem părerea medicilor veterinari, a asociaţiilor care sprijină câinii fără stăpân şi, în urma acestor dezbateri, pe deciziile pe care le va lua Parlamentul legat de libertatea autorităţilor locale de a veni cu soluţii, să vedem ce e de făcut. Acum, legislaţia e foarte permisivă. Îţi spune să îi cazezi şi nu poţi să îi eutanasiezi decât dacă Direcţia Sanitară spune că e bolnav sau periculos. Ca să dovedeşti că un câine e periculos, e o procedură foarte complicată. Şi evident că, dacă nu există o legislaţie bine pusă la punct, nu vom rezolva problema. Dacă noi vom putea decide, trebuie să fim siguri că, dacă vom avea un regulament, aplicându-l cu stricteţe vom avea rezultate palpabile. Am început să sterilizăm câinii de pe stradă, dar nu e suficient. În lume există multe variante care se aplică pentru a rezolva această problemă. În SUA, de exemplu, se ia câinele de pe stradă, se duce la adăpost şi dacă nu vine nimeni să îl revendice sau să îl adopte, după şapte zile îl eutanasiază. Eu nu spun că e bine aşa. Spun doar că trebuie să găsim o soluţie, pe care să o aplicăm. Eu am discutat cu medici veterinari, persoane de la asociaţii chinologice, care au avut idei foarte bune. Dar nimeni nu le-a cerut părerea până acum, căci legea e de aşa natură încât părerea lor nu contează.
Trebuie discutat. Orice se poate modifica, îmbunătăţi. Nu cum se întâmplă cu Telpark-ul, căci de fiecare dată când vrem să îl îmbunătăţim, iese scandal şi se retrage de pe ordinea de zi a CLT. Dacă nu ne asumăm lucruri pe care le putem îmbunătăţi, nu vom ajunge la o soluţie. Una dintre îmbunătăţire pe care am vrut să le aducem Telkpark a fost să limităm accesul la parcare al comericanţilor din pieţe, care îşi transformau maşinile în depozite şi le ţineau acolo. S-a refuzat discuţia, pentru că unii vor ca sistemul să rămână aşa, nu să fie îmbunătăţit. Cu cât sunt mai mulţi care susţin normalitatea, cu atât mai repede se vor produce schimbări care să ne ajute să trăim mai facil.”
Adrian Orza: „Nu am vrut să vorbesc despre acest subiect, dar voi vorbi, mai ales că am văzut că apar tot felul de lucruri în presă. Faptul că dl Ciuhandu e disputat sau curtat şi de unii şi de alţii e, până la urmă, o chestie de mândrie, de onoare. Dar îi asigurăm pe toţi cei care fac scenarii că nu le-au nimerit încă. Noi, în Timişoara, mergem singuri în alegeri, ca să lămurim odată chestiunea aceasta. Primarul în funcţie e la primărie şi lucrează. Ceilalţi trebuie să îşi anunţe candidaturile.”
Se afișează postările cu eticheta adrian orza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adrian orza. Afișați toate postările
joi, 10 noiembrie 2011
miercuri, 26 octombrie 2011
Timisoara / Adrian Orza: Mai sunt şi oameni onorabili în Parlament, din păcate sunt prea puţini
Adrian Orza, Conferinţa de presă PNŢCD Timiş: “În conferinţa de data trecută, când am vorbit de decesul dlui Diaconescu, v-am vorbit de acel episod în care liderii şi înaintaşii nu numai ai acestui partid, dar ai acestui popor, au fost acuzaţi după 89 că nu au mâncat salam cu soia. Şi v-am spus atunci cam ce au mâncat ei în locul salamului cu soia. Ieri am văzut un tablou trist al României de azi. Unele personaje care bântuie viaţa politică de vreo 20 de ani în România au încercat să facă un tablou frumos pentru popor. Numai că rama taboului era făcut din coadă din lemnul de la seceră şi ciocan. Prezenţa distinsă a monarhului nostru a fost din altă lume, dintr-o lume a decenţei şi a normalităţii. Spun asta pentru că această tradiţie a ipocriziei, din 90 şi până azi, pe care unii o numesc diplomaţie, a atins ieri cote inimaginabile. Eu ştiu că e scurtă memoria publică, dar să ne aducem totuşi aminte că în 90 Familia Regală a primit viză pentru 20 de ore să vină în România şi a fost întoarsă pe drumul dintre aeroport şi oraş şi trimisă înapoi. Aveau paşapoarte daneze atunci. Ieri am văzut multe aplauze în sală. Sunt convins că au fost în sală şi oameni care cred şi respectă Monarhia, nu pun etichetă pe toţi. Dar au fost şi aplauze care erau potrivite pentru o iubire extraordinară. Păi, de ce au ţinut 20 de ani în ei această iubire pentru Rege? Ce i-a oprit să şi-o asume şi să o ofere, în afară de ipocrizie? Foşti ţuţări comunisti, foşti utecişti, actuali păstrători ai limbajului de lemn, aşa sunt mulţi dintre cei din Parlament. Ei au stat cu evlavie falsă şi l-au aplaudat pe Rege. Au jucat un act care se cheamă monarhişti pentru o zi. N-am să mă refer la cei care au lipsit şi care nu intră în discuţia aceasta, e un alt subiect. Am discutat despre asta ieri cu un amic şi el a zis că poate nu e ipocrizie, e diplomaţie. Dar diplomaţie pentru ce, pentru cine, să păcălim pe cine? În Muntenegru, recent, s-a votat în Parlament revenirea la monarhie. Au ridicat mâna şi au votat. De ce nu au făcut la fel şi parlamentarii noştri ieri? Nici măcar nu au pus să cânte în sală Imnul Regal. Eu, ieri, întâmplător am fost preşedinte la şedinţa Consiliului Local şi a fost iniţiativa mea să cânte Imnul României de ziua Armatei şi a Regelui şi Imnul Regal. S-a cântat pentru că eu am propus, iar consilerii au fost de accord. PNŢCD şi-a afirmat de multe ori acest respect faţă de monarhie, nu am schimbat niciodată macazul. Noi am trecut prin aceste faze ale reacţiilor ipocrite de pe vremea când vorbeam de UE şi NATO şi feseniştii din Parlament ameninţau că se aruncă pe burtă în aeroport dacă susţinem forţele NATO. Ei nu ştiau nici cuvintele de la “Trăiască Regele”, că ascultau kalinka acasă la casetofon. Schimbarea asta peste noapte poate fi privită în ideea că e mai bine mai târziu decât nicioadtă. Pentru că pe ideea asta a trăit mereu această ţară. Doar că nu se întâmplă nimic acum, e doar un teatru. Singurul personaj care s-a detaşat complet prin prestanţă, atitudine, etichetă, normalitate, eleganţă a fost Regele. Ceilalţi nu sunt decât nişte foşti ţuţări comunişti, care dacă mâine vremurile o vor cere, vor face “Cântarea României” fără probleme. Sper ca cei care au privit lucrurile astea să fi învăţat ceva din prestanţa Regelui. “Lecţiile de istorie” se vor încheia cu acest subiect, căci o să apară alte subiecte de mare interes pentru popor: divorţuri, căsătorii, discoteci şi rezultate ale fotbaliştilor în materie de femei, iar această lecţie va fi uitată. Dar sper că unii au înţeles şi nu o vor uita.”
“L-am văzut în sală şi pe preşedintele nostru, Victor Ciorbea. El crede în monarhie. Poate cred şi unii de la partide chiar foste feseniste. Căci, în afară de PNL şi UDMR, toate sunt FSN. Mai sunt şi oameni onorabili în Parlament, din păcate sunt prea puţini. Dar restul joacă roluri care îi fac penibili. Nu poţi să faci aşa, când l-ai întors pe acest om de la aeroport, când în 92 au ieşit un million de oameni şi, când au cuantificat ce pericol reprezintă, au luat o pauză cu Regele Mihai până în 97, când i s-a redat cetăţenia, pe vremea lui Constantinescu. Şi acum îi dau cadouri. De ce i-au dat acel tablou, să fugă iar cu el în străinătate, aşa cum ne-au povestit ei în falsele lor cărţi de istorie, că a fugit cu nu ştiu ce tablouri? Legendele astea la care unii au fost premianţi sunt convertiri ale conştiinţei publice. Înainte de 89 se spunea că vin burghezii, sunt răi, de aceea au fost băgaţi în puşcării, după 90 s-a spus că vin moşierii, iar acum dau mâna cu Regele? Că au venit în Parlament e una, asta e obligatoriu, eu mă refer la ţuţării care au venit să explice ce mândri sunt ei că au putut trăi această experienţă. M-au deranjat apariţiile şi comentariile, cum că dintr-o dată Regele e salvatorul neamului, venite de la cei care mai că erau în barajul pe drumul spre Bucureşti, când a fost întors Regele.”
“Bunicul meu din partea mamei a murit. El a fost în garda regală, era soldat, era om simplu, de la ţară, din Banat. Vreau să subliniez acum de ce era iubit regele de oameni. Bunicul meu şi colegii lui făceau la un moment dat gardă la Palat şi aveau consemn ca orice maşină care se apropie cu farurile stinse să oprească. La un moment dat apare o maşină şi o opresc. Era maşina Majestăţii Sale. Au oprit-o, au legitimat şoferul, au respectat consemnul militar. A doua zi dimineaţa şeful gărzii i-a chemat la raport, s-a făcut scandal, cum de au oprit maşina Regelui. I-a pus la arest, iar după-masa iar i-a chemat. Îi chemase Regele. I-a întrebat de unde sunt, bunicul meu a spus că e de lângă Oraviţa. Regele şi-a amintit că a fost acolo, când era copil, la un târg de animale, iar bunicul meu i-a spus că a fost şi el şi l-a văzut. Regele atunci l-a întrebat ce animal i-a plăcut cel mai mult, iar bunicul meu a descris un cal care i-a plăcit şi regele şi-a amintit că şi lui îi plăcuse calul. “Uitaţi, băieţi”, aşa li s-a adresat, căci era cu doi ani mai mare decât ei, “aţi făcut ceea ce trebuia să faceţi, a greşit şeful gărzii când v-a sancţionat, plecaţi în permisie toţi acasă”. Bunicul meu mi-a povestit asta ca să sublinieze că aceste rege era om, de asta l-au iubit cei din generaţia bunicilor noştri. Pentru că avea valenţe sufleteşti care îl apropiau de oameni, spre deosebire de alţi conducători pe care i-am avut şi care au impus propriului popor să îi iubească cu forţa. Am ţinut să spun asta ca să înţelegeţi de ce am o problemă cu ipocriţii care aplaudă ceea ce trebuie să aplaude”.
“L-am văzut în sală şi pe preşedintele nostru, Victor Ciorbea. El crede în monarhie. Poate cred şi unii de la partide chiar foste feseniste. Căci, în afară de PNL şi UDMR, toate sunt FSN. Mai sunt şi oameni onorabili în Parlament, din păcate sunt prea puţini. Dar restul joacă roluri care îi fac penibili. Nu poţi să faci aşa, când l-ai întors pe acest om de la aeroport, când în 92 au ieşit un million de oameni şi, când au cuantificat ce pericol reprezintă, au luat o pauză cu Regele Mihai până în 97, când i s-a redat cetăţenia, pe vremea lui Constantinescu. Şi acum îi dau cadouri. De ce i-au dat acel tablou, să fugă iar cu el în străinătate, aşa cum ne-au povestit ei în falsele lor cărţi de istorie, că a fugit cu nu ştiu ce tablouri? Legendele astea la care unii au fost premianţi sunt convertiri ale conştiinţei publice. Înainte de 89 se spunea că vin burghezii, sunt răi, de aceea au fost băgaţi în puşcării, după 90 s-a spus că vin moşierii, iar acum dau mâna cu Regele? Că au venit în Parlament e una, asta e obligatoriu, eu mă refer la ţuţării care au venit să explice ce mândri sunt ei că au putut trăi această experienţă. M-au deranjat apariţiile şi comentariile, cum că dintr-o dată Regele e salvatorul neamului, venite de la cei care mai că erau în barajul pe drumul spre Bucureşti, când a fost întors Regele.”
“Bunicul meu din partea mamei a murit. El a fost în garda regală, era soldat, era om simplu, de la ţară, din Banat. Vreau să subliniez acum de ce era iubit regele de oameni. Bunicul meu şi colegii lui făceau la un moment dat gardă la Palat şi aveau consemn ca orice maşină care se apropie cu farurile stinse să oprească. La un moment dat apare o maşină şi o opresc. Era maşina Majestăţii Sale. Au oprit-o, au legitimat şoferul, au respectat consemnul militar. A doua zi dimineaţa şeful gărzii i-a chemat la raport, s-a făcut scandal, cum de au oprit maşina Regelui. I-a pus la arest, iar după-masa iar i-a chemat. Îi chemase Regele. I-a întrebat de unde sunt, bunicul meu a spus că e de lângă Oraviţa. Regele şi-a amintit că a fost acolo, când era copil, la un târg de animale, iar bunicul meu i-a spus că a fost şi el şi l-a văzut. Regele atunci l-a întrebat ce animal i-a plăcut cel mai mult, iar bunicul meu a descris un cal care i-a plăcit şi regele şi-a amintit că şi lui îi plăcuse calul. “Uitaţi, băieţi”, aşa li s-a adresat, căci era cu doi ani mai mare decât ei, “aţi făcut ceea ce trebuia să faceţi, a greşit şeful gărzii când v-a sancţionat, plecaţi în permisie toţi acasă”. Bunicul meu mi-a povestit asta ca să sublinieze că aceste rege era om, de asta l-au iubit cei din generaţia bunicilor noştri. Pentru că avea valenţe sufleteşti care îl apropiau de oameni, spre deosebire de alţi conducători pe care i-am avut şi care au impus propriului popor să îi iubească cu forţa. Am ţinut să spun asta ca să înţelegeţi de ce am o problemă cu ipocriţii care aplaudă ceea ce trebuie să aplaude”.
miercuri, 10 august 2011
Timiş / Conferinţă de presă la PNŢCD
Adrian Orza: „Am primit un draft de protocol-cadru de colaborare, pe care îl vom semna peste două săptămâni. E vorba de un protocol între Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş şi Primăria Timişoara pentru a reglementa felul în care se va face munca în folosul comunităţii. Vom aştepta cu interes din partea instanţelor, să existe decizii ale judecătorilor în acest sens. E vorba de persoane condamnate penal, care vor face această muncă. Judecătorul va putea cuantifica pedeapsa în zile de muncă. Vor fi oameni care vor urmări data, ora la care se va munci efectiv, poate vom modifica HCL-ul care nominalizează societăţile la care persoanele vor putea să lucreze. În protocol se vorbeşte de profilul persoanei respective, tipul de condamnare etc., pentru a se stabili unde i se potriveşte cel mai bine să meargă să muncească. În principiu e vorba de Retim, Horticola, Societatea de Drumuri şi lista poate fi extinsă.
Din păcate, în România nu există legi asemănătoare cu ce se întâmplă în UE. Am discutat cu Serviciul de Probaţiune, cu judecători, cu Poliţia Naţională, Poliţia Locală, pe segmentul de contravenţie. Aici, spre exemplu, măsura coercitivă împotriva unuia care e condamnat la muncă în folosul comunităţii şi nu vrea să o facă constă în întocmirea unui raport de către inspectorul de la probaţiune şi persoana autorizată a autorităţii locale. Referatul se trimite la Judecătorie şi atunci i se aplică pedeapsa iniţială, adică numărul de zile de condamnare primite. Or, la partea de contravenţie, pedeapsa iniţială e amenda. Deci, dacă nu primeşte amendă, e condamnat la muncă în folosul comunităţii, iar dacă nu face această muncă, e trimis din nou la amendă, ceea ce e o aberaţie. Cel care are pedeapsă penală, probabil va face munca. Deci, în domeniul contravenţiilor, situaţia nu e rezolvată, şi asta datorită legii. Dacă parlamentarii vor să îşi aplece privirea pe această chestiune, vor putea să înţeleagă fenomenul şi să modifice Codul Penal, astfel încât neplata unei amenzi, la un moment dat, să se transforme în număr de zile de muncă. Acesta e un segment mult mai de impact asupra societăţii civile, sunt multe chestiuni de distrugere pe domeniul public care ar trebui cuantificate în muncă în folosul comunităţii. În Europa nu există contravenţie pe acest domeniu, există doar penal. Oricum, s-a făcut un pas important, în sensul că judecătorul nu îl mai întreabă pe respectivul dacă vrea să facă muncă sau nu, ci poate da direct condamnarea, el decide. Vreau ca aceia care muncesc să aibă şi un echipament, ca să scrie clar că e muncă în folosul comunităţii. Persoanele respective vor fi supravegheate, iar eu militez ca supravegherea să fie făcută de un reprezentant al Poliţiei Locale.
În plan politic, vrem să le mulţumim şi PSD şi PNL (cu PSD suntem în protocol de colaborarea administrativă, iar cu PNL încă suntem, din punctul nostru de vedere, în Alianţa pentru Timiş), pentru sondajele pe care le-au făcut, pentru faptul că le-au prezentat public. Le mulţumim pentru că ne-au scutit pe noi în perioada asta să facem sondaje. Am aflat din ceea ce au comunicat dumnealor ceea ce ne interesa pe noi şi faptul că rezultatele ne sunt favorabile, mult mai favorabile decât au fost prezentate de ei cosmetizat. Deci, le mulţumim pentru efortul financiar făcut, ne-au scutit pe noi să îl mai facem.”
Viorel Sasca: „Noi, la nivel central facem în continuare demersuri pentru ca această nouă conducere, cu dl Ciorbea în frunte, să fie recunoscută oficial. Practic, 40 de organizaţii sunt în această parte, deci e o problemă de timp, cred, şi sper ca în toamnă să se rezolve.
Am fost într-o vizită la Primăria Făget, care are sediu într-o clădire foarte frumoasă, încălzită pe motorină. Acum au trecut pe o centrală cu lemne şi i-am felicitat pentru acest lucru. Cu această ocazie, atenţionez primarii de pe acum să se gândească să îşi reducă cheltuielile de funcţionare a primăriei, printre care se numără şi încălzirea clădirilor primăriilor, care ocupă o pondere importană. Bani vor fi mai puţini şi dacă nu sunt gospodari, la iarnă vor avea necazuri mari.
Criza nu se lasă dusă atât de repede. Încă vom mai fi afectaţi, deşi eu cred că judeţul Timiş a ieşit din toamnă din criză. Dar sunt multe judeţe din ţară care se zbat şi noi contribuim la finanţele lor. Dacă ar fi descentralizare adevărată, Timişul şi mai ales Timişoara nu ar avea nici un fel de problemă.
În altă ordine de idei, am propus un proiect şi am discutat cu ADETIM ca CJT să promoveze un proiect pentru a se face curăţenie în unele zone. E o poluare teribilă cu PET-uri, nu s-a schimbat nimic. Nu am văzut nici un proiect al Ministerului Turismului prin care să încerce să rezolve această problemă. Am fost pe Valea Mureşului zeci de kilometri, anul trecut am fost pe Valea Cernei, e absolut şocant ce vezi acolo, o mizerie cruntă. Turişti, pescari lasă o mizerie înfiorătoare. Dacă vine un turist din străinătate şi vede ce e, a doua oară nu mai vine aici. De aceea, m-am gândit ca la nivelul judeţului Timiş să promovăm o campanie de conştientizare privind poluarea cu PET-uri. Şi aici, pe Bega, am văzut că e mizerie. În zona Mănăştur, Bethausen, la fel. Am vorbit cu primarii de acolo şi mi-au promis sprijin pentru o astfel de campanie. Trebuie pusă la punct şi o campanie de recuperare. În Germania se dau bani pentru recuperarea acestor sticle de plastic. Se duc oameni, le adună, le duc la un punct de colectare şi primesc bani pe ele. Există şi astfel de soluţii. Ne gândeam şi să cumpărăm un număr de biciclete, care să le fie oferite gratuit, pe o perioadă de timp, celor care vor să susţină şi să participe la această campanie. Am vrea să le oferim şi funcţionarilor CJT.
La noi, în mod evident nu există o strategie de a promova dezvoltarea economică, care este singura metodă de a ieşi din criză. Mă refer încă o dată la acel program de reabilitate termică, care ar fi trebuit continuat, şi nu cu credite de la bănci. Încă mă întreabă multă lume dacă se mai continuă programul. Nu se mai pot face înscrieri la Primărie, pentru că nici acum nu s-au primit toţi banii de la Guvern pentru proiectele făcute, iar programul oricum a fost încheiat de Guvern. Preţul combustibilului va creşte, iar noi aruncăm gigacaloriile prin pereţii clădirilor. E cea mai mare tâmpenie. Eu sunt foarte revoltat că nu se iau măsuri în acest domeniu, mai ales că se ştie clar ce se întâmplă cu preţul combustibililor fosili, care va tot creşte.”
Din păcate, în România nu există legi asemănătoare cu ce se întâmplă în UE. Am discutat cu Serviciul de Probaţiune, cu judecători, cu Poliţia Naţională, Poliţia Locală, pe segmentul de contravenţie. Aici, spre exemplu, măsura coercitivă împotriva unuia care e condamnat la muncă în folosul comunităţii şi nu vrea să o facă constă în întocmirea unui raport de către inspectorul de la probaţiune şi persoana autorizată a autorităţii locale. Referatul se trimite la Judecătorie şi atunci i se aplică pedeapsa iniţială, adică numărul de zile de condamnare primite. Or, la partea de contravenţie, pedeapsa iniţială e amenda. Deci, dacă nu primeşte amendă, e condamnat la muncă în folosul comunităţii, iar dacă nu face această muncă, e trimis din nou la amendă, ceea ce e o aberaţie. Cel care are pedeapsă penală, probabil va face munca. Deci, în domeniul contravenţiilor, situaţia nu e rezolvată, şi asta datorită legii. Dacă parlamentarii vor să îşi aplece privirea pe această chestiune, vor putea să înţeleagă fenomenul şi să modifice Codul Penal, astfel încât neplata unei amenzi, la un moment dat, să se transforme în număr de zile de muncă. Acesta e un segment mult mai de impact asupra societăţii civile, sunt multe chestiuni de distrugere pe domeniul public care ar trebui cuantificate în muncă în folosul comunităţii. În Europa nu există contravenţie pe acest domeniu, există doar penal. Oricum, s-a făcut un pas important, în sensul că judecătorul nu îl mai întreabă pe respectivul dacă vrea să facă muncă sau nu, ci poate da direct condamnarea, el decide. Vreau ca aceia care muncesc să aibă şi un echipament, ca să scrie clar că e muncă în folosul comunităţii. Persoanele respective vor fi supravegheate, iar eu militez ca supravegherea să fie făcută de un reprezentant al Poliţiei Locale.
În plan politic, vrem să le mulţumim şi PSD şi PNL (cu PSD suntem în protocol de colaborarea administrativă, iar cu PNL încă suntem, din punctul nostru de vedere, în Alianţa pentru Timiş), pentru sondajele pe care le-au făcut, pentru faptul că le-au prezentat public. Le mulţumim pentru că ne-au scutit pe noi în perioada asta să facem sondaje. Am aflat din ceea ce au comunicat dumnealor ceea ce ne interesa pe noi şi faptul că rezultatele ne sunt favorabile, mult mai favorabile decât au fost prezentate de ei cosmetizat. Deci, le mulţumim pentru efortul financiar făcut, ne-au scutit pe noi să îl mai facem.”
Viorel Sasca: „Noi, la nivel central facem în continuare demersuri pentru ca această nouă conducere, cu dl Ciorbea în frunte, să fie recunoscută oficial. Practic, 40 de organizaţii sunt în această parte, deci e o problemă de timp, cred, şi sper ca în toamnă să se rezolve.
Am fost într-o vizită la Primăria Făget, care are sediu într-o clădire foarte frumoasă, încălzită pe motorină. Acum au trecut pe o centrală cu lemne şi i-am felicitat pentru acest lucru. Cu această ocazie, atenţionez primarii de pe acum să se gândească să îşi reducă cheltuielile de funcţionare a primăriei, printre care se numără şi încălzirea clădirilor primăriilor, care ocupă o pondere importană. Bani vor fi mai puţini şi dacă nu sunt gospodari, la iarnă vor avea necazuri mari.
Criza nu se lasă dusă atât de repede. Încă vom mai fi afectaţi, deşi eu cred că judeţul Timiş a ieşit din toamnă din criză. Dar sunt multe judeţe din ţară care se zbat şi noi contribuim la finanţele lor. Dacă ar fi descentralizare adevărată, Timişul şi mai ales Timişoara nu ar avea nici un fel de problemă.
În altă ordine de idei, am propus un proiect şi am discutat cu ADETIM ca CJT să promoveze un proiect pentru a se face curăţenie în unele zone. E o poluare teribilă cu PET-uri, nu s-a schimbat nimic. Nu am văzut nici un proiect al Ministerului Turismului prin care să încerce să rezolve această problemă. Am fost pe Valea Mureşului zeci de kilometri, anul trecut am fost pe Valea Cernei, e absolut şocant ce vezi acolo, o mizerie cruntă. Turişti, pescari lasă o mizerie înfiorătoare. Dacă vine un turist din străinătate şi vede ce e, a doua oară nu mai vine aici. De aceea, m-am gândit ca la nivelul judeţului Timiş să promovăm o campanie de conştientizare privind poluarea cu PET-uri. Şi aici, pe Bega, am văzut că e mizerie. În zona Mănăştur, Bethausen, la fel. Am vorbit cu primarii de acolo şi mi-au promis sprijin pentru o astfel de campanie. Trebuie pusă la punct şi o campanie de recuperare. În Germania se dau bani pentru recuperarea acestor sticle de plastic. Se duc oameni, le adună, le duc la un punct de colectare şi primesc bani pe ele. Există şi astfel de soluţii. Ne gândeam şi să cumpărăm un număr de biciclete, care să le fie oferite gratuit, pe o perioadă de timp, celor care vor să susţină şi să participe la această campanie. Am vrea să le oferim şi funcţionarilor CJT.
La noi, în mod evident nu există o strategie de a promova dezvoltarea economică, care este singura metodă de a ieşi din criză. Mă refer încă o dată la acel program de reabilitate termică, care ar fi trebuit continuat, şi nu cu credite de la bănci. Încă mă întreabă multă lume dacă se mai continuă programul. Nu se mai pot face înscrieri la Primărie, pentru că nici acum nu s-au primit toţi banii de la Guvern pentru proiectele făcute, iar programul oricum a fost încheiat de Guvern. Preţul combustibilului va creşte, iar noi aruncăm gigacaloriile prin pereţii clădirilor. E cea mai mare tâmpenie. Eu sunt foarte revoltat că nu se iau măsuri în acest domeniu, mai ales că se ştie clar ce se întâmplă cu preţul combustibililor fosili, care va tot creşte.”
marți, 2 august 2011
Timiş / Precizări privind proiectul european Centrul Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost
Am citit cu surprindere declaraţiile dlui Nicolae Robu, preşedinte al PNL Timiş, legate de proiectul european privind Centrul Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost, în special pe cea prin care domnia sa spunea că va cere consilierilor PNL să nu voteze acest proiect.
Surprinderea vine din faptul că, în cursul săptămânii trecute a existat o dezbatere publică pe această temă. Oricine ar fi putut să vină şi să îşi exprime punctele de vedere la respectiva dezbatere. Mai mult, era o buna oportunitate de informare legat de acest proiect, scopul lui, si cine va beneficia de acesta . Din pacate nu a fost decat un consilier local.
Având în vedere cele afirmate pe marginea acestui proiect, trebuie să fac următoarele precizări. Fac asta, nu pentru a raspunde dlui Robu, ci pentru a lamuri o serie de aspecte necesare cred eu, legate de aceasta finantare:
- Proiectul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea Cantinei de Ajutor Social Timişoara pentru dezvoltarea unui Centru Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost" are o valoare totală de 3.994.333,55 lei, şi urmează să fie realizat din fonduri nerambursabile prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 1. - "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor-poli urbani de creştere". Proiectul de finanţare a fost discutat într-o şedinţă de a Consiliului Local încă din anul 2010, iar atunci niciun consilier local nu a avut nimic de obiectat vizavi de oportunitatea lui.
- Nu este vorba de construirea unui centru social nou, ci de extinderea unuia existent. Nu cunosc să existe probleme cu centrul care se găseşte acum pe strada Telegrafului. Mai mult decât atât, ideea conform căreia un astfel de centru ar trebui să fie construit la periferia oraşului ne duce cu gândul la ghetourile în care pe vremuri societatea îi arunca pe cei pe care nu dorea să şi-i asume. Ori tocmai acest lucru până şi Europa doreşte să-l evite, dovada fiind modul în care s-a conceput această linie de finanţare (“extindere centre socialeexistente”).
- Obiectivul specific al proiectului este creşterea calităţii serviciilor sociale acordate persoanelor aflate în dificultate (cu probleme socio-economice şi medicale deosebite – conform Legii 208/1997 privind cantinele de ajutor social, a Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat şi a OG 68/2003 privind Serviciile Sociale), în special a persoanelor fără adăpost, aflate pe stradă care au vârsta peste 18 ani şi care, conform legislaţiei, pot fi beneficiare ale cantinei de ajutor social. Prin dezvoltarea centrului de urgenţă pentru persoane fără adăpost se va asigura igiena personală, acces la servirea mesei (mic dejun, prânz şi cină), găzduire, consiliere şi suport specializat (social, psihologic, medical primar) în vederea reintegrării în societate şi familie precum şi reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială. Prin demararea activităţilor prevăzute în proiect se va reabilita Cantina de Ajutor Social a Primăriei Municipiului Timişoara şi Centrul de zi pentru persoane vârstnice astfel încât noul Centru Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost creat să corespundă nevoilor actuale şi viitoare ale persoanelor aflate în situaţii socio-economice deosebite.
- Revin la dezbaterea publică, unde au participat inclusiv "loseri" şi "vagabonzi", asa cum au fost etichetati pe nedrept de anumite persoane. Nimeni nu a realizat prezenţa acestora până când nu s-au ridicat în picioare, cu demnitate şi modestie, şi nu şi-au povestit necazurile şi felul în care s-a întâmplat să nu mai aibă un acoperiş deasupra capului. Printre aceşti “loseri” se numără şi persoane care au diplome universitare, dar care au ajuns să fie singuri si aruncati in strada la o vârstă la care nu îi mai bagă nimeni în seamă. Sunt oameni care muncesc, sau isi doresc sa isi castige existenta onorabil. Sunt pensionari care, din varii motive, au ajuns să fie scoşi din locuinţe. Lor le este adresat acest proiect! Locul lor nu e pe strada, dar nici in ghetouri! Etichetarea acestora cu termeni precum “loseri”, “vagabonzi” sau cu alte epitete asemănătoare, este o eroare , ce nu trebuie repetata! Orice societate, indiferent de nivelul ei social sau economic, are si oameni aflati in nevoie, pentru care, ceilalti, cu echilibru si solidaritate umana, trebuie sa gaseasca solutii si sprijin.
Viceprimar,
Adrian Orza
Surprinderea vine din faptul că, în cursul săptămânii trecute a existat o dezbatere publică pe această temă. Oricine ar fi putut să vină şi să îşi exprime punctele de vedere la respectiva dezbatere. Mai mult, era o buna oportunitate de informare legat de acest proiect, scopul lui, si cine va beneficia de acesta . Din pacate nu a fost decat un consilier local.
Având în vedere cele afirmate pe marginea acestui proiect, trebuie să fac următoarele precizări. Fac asta, nu pentru a raspunde dlui Robu, ci pentru a lamuri o serie de aspecte necesare cred eu, legate de aceasta finantare:
- Proiectul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea Cantinei de Ajutor Social Timişoara pentru dezvoltarea unui Centru Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost" are o valoare totală de 3.994.333,55 lei, şi urmează să fie realizat din fonduri nerambursabile prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 1. - "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor-poli urbani de creştere". Proiectul de finanţare a fost discutat într-o şedinţă de a Consiliului Local încă din anul 2010, iar atunci niciun consilier local nu a avut nimic de obiectat vizavi de oportunitatea lui.
- Nu este vorba de construirea unui centru social nou, ci de extinderea unuia existent. Nu cunosc să existe probleme cu centrul care se găseşte acum pe strada Telegrafului. Mai mult decât atât, ideea conform căreia un astfel de centru ar trebui să fie construit la periferia oraşului ne duce cu gândul la ghetourile în care pe vremuri societatea îi arunca pe cei pe care nu dorea să şi-i asume. Ori tocmai acest lucru până şi Europa doreşte să-l evite, dovada fiind modul în care s-a conceput această linie de finanţare (“extindere centre socialeexistente”).
- Obiectivul specific al proiectului este creşterea calităţii serviciilor sociale acordate persoanelor aflate în dificultate (cu probleme socio-economice şi medicale deosebite – conform Legii 208/1997 privind cantinele de ajutor social, a Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat şi a OG 68/2003 privind Serviciile Sociale), în special a persoanelor fără adăpost, aflate pe stradă care au vârsta peste 18 ani şi care, conform legislaţiei, pot fi beneficiare ale cantinei de ajutor social. Prin dezvoltarea centrului de urgenţă pentru persoane fără adăpost se va asigura igiena personală, acces la servirea mesei (mic dejun, prânz şi cină), găzduire, consiliere şi suport specializat (social, psihologic, medical primar) în vederea reintegrării în societate şi familie precum şi reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială. Prin demararea activităţilor prevăzute în proiect se va reabilita Cantina de Ajutor Social a Primăriei Municipiului Timişoara şi Centrul de zi pentru persoane vârstnice astfel încât noul Centru Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost creat să corespundă nevoilor actuale şi viitoare ale persoanelor aflate în situaţii socio-economice deosebite.
- Revin la dezbaterea publică, unde au participat inclusiv "loseri" şi "vagabonzi", asa cum au fost etichetati pe nedrept de anumite persoane. Nimeni nu a realizat prezenţa acestora până când nu s-au ridicat în picioare, cu demnitate şi modestie, şi nu şi-au povestit necazurile şi felul în care s-a întâmplat să nu mai aibă un acoperiş deasupra capului. Printre aceşti “loseri” se numără şi persoane care au diplome universitare, dar care au ajuns să fie singuri si aruncati in strada la o vârstă la care nu îi mai bagă nimeni în seamă. Sunt oameni care muncesc, sau isi doresc sa isi castige existenta onorabil. Sunt pensionari care, din varii motive, au ajuns să fie scoşi din locuinţe. Lor le este adresat acest proiect! Locul lor nu e pe strada, dar nici in ghetouri! Etichetarea acestora cu termeni precum “loseri”, “vagabonzi” sau cu alte epitete asemănătoare, este o eroare , ce nu trebuie repetata! Orice societate, indiferent de nivelul ei social sau economic, are si oameni aflati in nevoie, pentru care, ceilalti, cu echilibru si solidaritate umana, trebuie sa gaseasca solutii si sprijin.
Viceprimar,
Adrian Orza
miercuri, 13 iulie 2011
Conferinţa de presă PNŢCD Timiş
Gheorghe Ciuhandu: “La nivelul activităţii interne de partid, o să avem sâmbătă, 16 iulie, un Birou Naţional de Conducere, la Bucureşti. La această şedinţă a BNC se vor stabili atribuţiunile pe membrii BNC. În ce mă priveşte, am fost propus să reprezint PNŢCD în relaţia cu alte partide, atât în plan intern, cât şi internaţional şi să mă ocup de sectorul de administraţie publică, în speţă ce se doreşte a fi reformat în acest sector. Noi am avut o primă şedinţă de evaluare săptămâna trecută, vom mai avea una lunea viitoare. Facem o evaluare la nivelul comunelor din judeţ şi până în toamnă ne vom stabili candidaţii pentru alegerile comunale, mai ales că sunt unii interesaţi, din alte părţi, în ultimul timp, de diverse posibilităţi de a candida. Noi, în primul rând, ne îndreptăm atenţia spre primarii pe care îi avem să îi păstrăm şi promovăm.
Marele congres pe care Pavelescu îl anunţa în 2 iulie nu s-a mai ţinut. Se spune că se va ţine în septembrie, dar nu se ştie. Noi nu mai avem ce să comentăm. Noi depunem actele congresului şi vedem apoi reacţia.
Am văzut că se redescoperă tema comunismului, probabil există ceva probleme de imagine politică şi trebuie reparate. Mă bucur dacă dl Baconschi face un muzeu de condamnare a dictaturii comuniste, noi l-am cerut de mult, trebuia făcut. Numai să fie în consonanţă cu modul de acţiune al acestui guvern. Căci tot ce s-a întâmplat în ultimele două luni cu Cinematograful Capitol, arată că năravul rămâne, chiar dacă vrei să îţi schimbi părul. După 1956, când cinematograful s-a naţionalizat prima oară, acum prin ordonanţa 47, lucrul se repetă. Noi am fost luni la Bucureşti şi, prin deputatul Ganţ, s-au obţinut asigurări de la consiliul Coaliţiei că situaţia va rămâne în standby, cum e şi normal. Sper să se termine această tevatură.
La Primărie am avut rectificarea de buget şi prin aceasta asigurăm continuitatea pe investiţii principale, cofinanţări la fondurile europene, investiţiile începute din CLT, dar se pune problema descentralizării unor activităţi. Iar acest lucru îmi confirmă faptul că acest concept de descentralizare e mai mult o gogoriţă. O să vă dau cel mai bun exemplu. Acum se doreşte o descentralizare a Poliţiei Locale. Noi, cu un an jumate în urmă, când ministrul Blaga ne-a cerut să facem propuneri de organizare, am făcut şi am cerut atribuţii în plus pentru poliţia locală şi o autonomie reală a acesteia faţă de poliţia naţională. A rezultat o lege care, spre exemplu, în domeniul rutier, cere ca poliţiştii locali să fie însoţiţi de poliţişti de la rutieră, căci altfel nu pot aplica legea. Deci s-a ajuns de unde s-a plecat. Acum cred că şi şefii de la Interne şi-au dat seama că nu merge sistemul, dar nu doresc să ne transfere activităţi, ci oameni. Trebuie să dea în jur de 10.000 de poliţişti afară din sistemul Internelor şi ideea e să îi trimită către Poliţiile Locale, care să îi preia şi să îi plătească. Nimeni nu ştie un cuantum, ei vin cu diverse patalamale, specializaţi. L-am întrebat pe dl ministru cum vor veni, în ce condiţii. Noi nu putem să îi preluăm, la mijlocul anului, fără a avea prevăzut în buget, dacă nu există sursă de finanţare. Mai mult, la Timişoara, toate posturile prevăzute la Poliţia Locală sunt ocupate. Deci, deşi se clamează mult această descentralizare administrativă, nu se întâmplă aşa cum ar trebui. La capitolul termoficare, guvernul nu va mai da nici un fel de subvenţii pentru combustibil, astfel că autorităţile locale trebuie să găsească soluţia de finanţare a subvenţiilor sau, dacă poate, să egalizeze preţul de furnizare cu cel de facturare, ceea ce ar însemna peste 320 de lei gigacaloria, în medie, pe ţară. Iar acesta este un preţ mare, pe care mulţi nu şi l-ar permite. La Guvern s-a amânat pe luna august discuţia pe acest subiect. Iată, aşa funcţionează această descentralizare, în care îţi pasează sarcinile, nu îţi dă resursele şi, până la urmă, te face şi răspunzător. Noi am mai cerut ca acea cotă parte din impozitul venit, care era de 47% şi a scăzut acum la 44%, probabil tot în ideea de decsentralizare, să revină la 47%, căci acele 3 procente reprezintă cote imprortante. Ei, nu s-a mai dat nici un răspuns. Cred că administraţiile locale vor avea probleme din toamnă. Iar această aşa-zisă descentralizare e, de fapt, o pregătire preelectorală a alegerilor de la anul, pe anumite teme: crearea unor suprajudeţe, din care să se controleze în teritoriu, pentru a se limita amploarea preconizatelor înfrângeri electorale pentru formaţiunile guvernamentale şi, ca atare, asigurarea unei poziţii de pornire cât mai bune pentru alegerile care vor veni.
Noi, ca strategie politică, acum avem mai multe posibilităţi: să ne raliem unuia din cele două blocuri politice mari, putere sau opoziţie sau să mergem pe o cale a noastră, care să regrupeze PNŢCD şi organizaţii civice şi să constituie o altă cale faţă de cele pe care le ştiţi: falimentul tot mai pregnant al unei guvernări şi lipsa din partea opoziţiei parlamentare a unui proiect credibil. Noi credem că am putea structura un astfel de pol. Suntem grevaţi de unele probleme din instanţă, dar cred că se poate rezolva. În plan local, avem libertatea ca în funcţie de specificul situaţiei locale, să încheiem anumite alianţe, căci componenta administrativă e mai importantă decât cea politică.”
Viorel Sasca: “Ieri, la inaugurarea staţiei de epurare, şeful firmei de construcţii din Germania, a povestit ce a păţit în România cu Ministerul Finanaţelor. Avea stabilită o întâlnire acolo, dar când s-au dus, directorul era plecat de acolo şi au găsit documentaţia pur şi simplu pe jos, pe podea. Când au lucrat cu Aquatim, lucrurile au mers cu totul altfel. Căci s-a discutat cu autoritatea care într-adevăr răspunde de problemă. Aceasta înseamnă descentralizare.
A desfiinţa judeţele e o prostie fără margini. S-ar pierde, în primul rând, mulţi bani europeni, căci toate consiliile judeţene sunt angrenate în proiecte europene. În al doilea rând, s-ar încălca acest principiu al subsidiarităţii. Noi susţinem ca oraşele mari să obţină statut de judeţ, iar consiliile judeţene să se ocupe de comune şi oraşe mici. Sperăm că reorganizarea va fi una raţională şi competenţele vor fi gândite eficient.”
Gheorghe Ciuhandu: “Regiunea terebuie să descentralizeze conducerea centrală. Se transferă decizia de la centru la regiuni, iar aparatele ministeriale se pot reduce de la o mie, două mii de oameni, la 50, 60 de oameni, căci aceştia ar fi transferaţi la regiuni, care ar prelua foarte multe competenţe. Noi pentru aceasta pledăm.
Dar ei merg acum pe tot felul de aberaţii. În Arad vor să creeze un superjudeţ Banat-Crişana, la modul interesat, căci Aradul fiind în mijloc, între Timişoara şi Oradea, ar trebui să devină capitală. Sunt aberaţii, nu se discută serios despre aceste lucruri. În Polonia s-au modelat vreo trei tipuri de structuri administrative, în trei ani, cu suport de la Uniunea Europeană. Noi sărim peste etape şi ajungem la rezultate superficiale, care nu funcţioneasză.”
Adrian Orza: “Am participat recent la o dezbatere, pe tema regionalizării, făcută de un grup de oameni care organizează Seri Bănăţene permanent. Poate nu ar fi rău pe această idee, sub cupola societăţii civile, să se creeze un Club al Banatului, aşa cum dorea Sever Bocu în 1921.
Proiectul puterii are conotaţii electorale, atât în ceea ce priveşte interesul lor imediat, cât şi afectarea opoziţiei, care a început să negocieze pe judeţe structurile care vor participa la alegeri. Dar şi reacţia opoziţiei a fost puerilă şi se vede că nu are o soluţie pentru regionalizare.
Partidele acestea sunt incapabile să creeze descentralizare, căci toată construcţia lor piramidală se bazează pe principiul vasalităţii politice. Niciodată liderii de la centru nu vor dori să dea putere liderilor locali. Partidele mari din acest moment nu îşi doresc o descentralizare reală. Totul e o poveste frumos împachetată. Dar oamenii vor descentralizare, de la nemulţumirile din fotbal până la chestiunile legate de cultură, cum e cea legată de Sala Capitol. Sultanul care stă la poarta din Bucureşti vrea să rămână în continuare la fel, iar vasalul din teritoriu, să rămână vasal şi să i se dea ordine.
De aceea cred că PNŢCD nu trebuie să se alieze nici cu cei de la putere, nici cu cei din opoziţie, pentru că, de fapt, sunt variante ale aceluiaşi sistem, pe care îl vor păstra. Trebuie propusă o altă variantă de a face politică. Azi nu mai cred în alternanţa la putere, în sensul că nu cred că, dacă vin alţii, lucrurile se vor schimba radical.”
Gheorghe Ciuhandu: “În ceea ce priveşte situaţia Colterm, în acest moment suntem cu plăţile în grafic. Ieri am promovat un proiect de hotărâre care se referă la 4.300.00 lei, prin care s-ar putea reeşalona anumite datorii ale Colterm. Dar, per ansamblu, o să vedem la rectificarea din speptembrie. Dacă nu vor mai veni bani de la Guvern, vom vedea ce vom face, soluţia va însemna probabil că va trebui să renunţăm la foarte multe lucrări sau la alte capitole bugetare. Iar acest lucru se întâmplă în foarte multe oraşe. Faţă de 88.000, câţi au fost în urmă cu câţiva ani, acum sunt 80.000 legaţi la sistemul centralizat de încălzire. Dar nici oamenii care au centrale pe gaz nu sunt într-o situaţie bună, căci preţul va creşte.”
Viorel Sasca: “Din nou lucrurile sunt prost făcute. Înainte de retragerea subvenţiilor trebuia terminat programul de reabilitare termică a blocurilor. De acest program au beneficiat maximum 10%. Prima dată trebuia eliminate pierderile, dar noi încă avem pierderi la cele mai multe blocuri.
Am vorbit cu dl Matei, directorul Colterm, care doreşte să facă o contorizare separată, pe apartamente. Ar fi o investiţie a Colterm şi să vedem dacă vor reuşi să o facă. Acest lucru poate îi va opri pe oameni să se retragă din sistem.”
Gheorghe Ciuhandu: “M-aţi întrebat de situaţia de la River Deck. Procesul continuă şi, mai devreme sau mai târziu, tot vor pleca. Eu nu am nimic cu ei, dar să stea acolo corect. Noi am vrut să îi legalizăm, nu s-a putut, atunci trebuia să îi demolăm, conform legii,, iar ei au pornit o acţiune în justiţie. Este situaţia clasică de tergiversare, dar, până la urmă, tot acolo se va ajunge. Eu nu pot să iau o chirie de la cineva care stă ilegal, căci apoi se va spune în instanţă că i-am conferit poziţia legală. Din punctul meu de vedere, mergem în continuare cu procesul, cu riscul şi regretele de rigoare. Investiţia trebuia făcută de la început corect şi cinstit, nu prin aranjamente, cu diverşi intermediari, cu 200-300 de euro chirie lunară şi fără autorizaţie. Dar nu mi se pare un caz demn de luat în seamă. O să îi demolăm. Mai amână câteva luni, dar tot acolo vom ajunge. S-a amânat până se judecă în fond, dar în fond nu au ce demonstra. Când stai ilegal pe domeniul public, eşti pasibil de demolare, iar primarul e obligat să dea dispoziţie şi am dat-o. Aceasta e legea şi trebuie aplicată.”
Viorel Sasca: “Mâine, comisia înfiinţată la propunerea mea, de către CJT, pentru analiza societăţilor comerciale la care suntem acţionari, se va întâlni cu reprezentanţii Strabag şi ai Inter Center Service SRL. Vom vedea ce se poate face pentru a debloca această situaţie, pentru că acolo nu se mai întâmplă nimic. Probabil acesta a fost şi planul iniţial: să devină acţionari majoritari, apoi să aştepte până noi cedăm,. Dar eu sper să ajungem la o rezolvare onorabilă şi să nu ieşim în pierdere.”
Marele congres pe care Pavelescu îl anunţa în 2 iulie nu s-a mai ţinut. Se spune că se va ţine în septembrie, dar nu se ştie. Noi nu mai avem ce să comentăm. Noi depunem actele congresului şi vedem apoi reacţia.
Am văzut că se redescoperă tema comunismului, probabil există ceva probleme de imagine politică şi trebuie reparate. Mă bucur dacă dl Baconschi face un muzeu de condamnare a dictaturii comuniste, noi l-am cerut de mult, trebuia făcut. Numai să fie în consonanţă cu modul de acţiune al acestui guvern. Căci tot ce s-a întâmplat în ultimele două luni cu Cinematograful Capitol, arată că năravul rămâne, chiar dacă vrei să îţi schimbi părul. După 1956, când cinematograful s-a naţionalizat prima oară, acum prin ordonanţa 47, lucrul se repetă. Noi am fost luni la Bucureşti şi, prin deputatul Ganţ, s-au obţinut asigurări de la consiliul Coaliţiei că situaţia va rămâne în standby, cum e şi normal. Sper să se termine această tevatură.
La Primărie am avut rectificarea de buget şi prin aceasta asigurăm continuitatea pe investiţii principale, cofinanţări la fondurile europene, investiţiile începute din CLT, dar se pune problema descentralizării unor activităţi. Iar acest lucru îmi confirmă faptul că acest concept de descentralizare e mai mult o gogoriţă. O să vă dau cel mai bun exemplu. Acum se doreşte o descentralizare a Poliţiei Locale. Noi, cu un an jumate în urmă, când ministrul Blaga ne-a cerut să facem propuneri de organizare, am făcut şi am cerut atribuţii în plus pentru poliţia locală şi o autonomie reală a acesteia faţă de poliţia naţională. A rezultat o lege care, spre exemplu, în domeniul rutier, cere ca poliţiştii locali să fie însoţiţi de poliţişti de la rutieră, căci altfel nu pot aplica legea. Deci s-a ajuns de unde s-a plecat. Acum cred că şi şefii de la Interne şi-au dat seama că nu merge sistemul, dar nu doresc să ne transfere activităţi, ci oameni. Trebuie să dea în jur de 10.000 de poliţişti afară din sistemul Internelor şi ideea e să îi trimită către Poliţiile Locale, care să îi preia şi să îi plătească. Nimeni nu ştie un cuantum, ei vin cu diverse patalamale, specializaţi. L-am întrebat pe dl ministru cum vor veni, în ce condiţii. Noi nu putem să îi preluăm, la mijlocul anului, fără a avea prevăzut în buget, dacă nu există sursă de finanţare. Mai mult, la Timişoara, toate posturile prevăzute la Poliţia Locală sunt ocupate. Deci, deşi se clamează mult această descentralizare administrativă, nu se întâmplă aşa cum ar trebui. La capitolul termoficare, guvernul nu va mai da nici un fel de subvenţii pentru combustibil, astfel că autorităţile locale trebuie să găsească soluţia de finanţare a subvenţiilor sau, dacă poate, să egalizeze preţul de furnizare cu cel de facturare, ceea ce ar însemna peste 320 de lei gigacaloria, în medie, pe ţară. Iar acesta este un preţ mare, pe care mulţi nu şi l-ar permite. La Guvern s-a amânat pe luna august discuţia pe acest subiect. Iată, aşa funcţionează această descentralizare, în care îţi pasează sarcinile, nu îţi dă resursele şi, până la urmă, te face şi răspunzător. Noi am mai cerut ca acea cotă parte din impozitul venit, care era de 47% şi a scăzut acum la 44%, probabil tot în ideea de decsentralizare, să revină la 47%, căci acele 3 procente reprezintă cote imprortante. Ei, nu s-a mai dat nici un răspuns. Cred că administraţiile locale vor avea probleme din toamnă. Iar această aşa-zisă descentralizare e, de fapt, o pregătire preelectorală a alegerilor de la anul, pe anumite teme: crearea unor suprajudeţe, din care să se controleze în teritoriu, pentru a se limita amploarea preconizatelor înfrângeri electorale pentru formaţiunile guvernamentale şi, ca atare, asigurarea unei poziţii de pornire cât mai bune pentru alegerile care vor veni.
Noi, ca strategie politică, acum avem mai multe posibilităţi: să ne raliem unuia din cele două blocuri politice mari, putere sau opoziţie sau să mergem pe o cale a noastră, care să regrupeze PNŢCD şi organizaţii civice şi să constituie o altă cale faţă de cele pe care le ştiţi: falimentul tot mai pregnant al unei guvernări şi lipsa din partea opoziţiei parlamentare a unui proiect credibil. Noi credem că am putea structura un astfel de pol. Suntem grevaţi de unele probleme din instanţă, dar cred că se poate rezolva. În plan local, avem libertatea ca în funcţie de specificul situaţiei locale, să încheiem anumite alianţe, căci componenta administrativă e mai importantă decât cea politică.”
Viorel Sasca: “Ieri, la inaugurarea staţiei de epurare, şeful firmei de construcţii din Germania, a povestit ce a păţit în România cu Ministerul Finanaţelor. Avea stabilită o întâlnire acolo, dar când s-au dus, directorul era plecat de acolo şi au găsit documentaţia pur şi simplu pe jos, pe podea. Când au lucrat cu Aquatim, lucrurile au mers cu totul altfel. Căci s-a discutat cu autoritatea care într-adevăr răspunde de problemă. Aceasta înseamnă descentralizare.
A desfiinţa judeţele e o prostie fără margini. S-ar pierde, în primul rând, mulţi bani europeni, căci toate consiliile judeţene sunt angrenate în proiecte europene. În al doilea rând, s-ar încălca acest principiu al subsidiarităţii. Noi susţinem ca oraşele mari să obţină statut de judeţ, iar consiliile judeţene să se ocupe de comune şi oraşe mici. Sperăm că reorganizarea va fi una raţională şi competenţele vor fi gândite eficient.”
Gheorghe Ciuhandu: “Regiunea terebuie să descentralizeze conducerea centrală. Se transferă decizia de la centru la regiuni, iar aparatele ministeriale se pot reduce de la o mie, două mii de oameni, la 50, 60 de oameni, căci aceştia ar fi transferaţi la regiuni, care ar prelua foarte multe competenţe. Noi pentru aceasta pledăm.
Dar ei merg acum pe tot felul de aberaţii. În Arad vor să creeze un superjudeţ Banat-Crişana, la modul interesat, căci Aradul fiind în mijloc, între Timişoara şi Oradea, ar trebui să devină capitală. Sunt aberaţii, nu se discută serios despre aceste lucruri. În Polonia s-au modelat vreo trei tipuri de structuri administrative, în trei ani, cu suport de la Uniunea Europeană. Noi sărim peste etape şi ajungem la rezultate superficiale, care nu funcţioneasză.”
Adrian Orza: “Am participat recent la o dezbatere, pe tema regionalizării, făcută de un grup de oameni care organizează Seri Bănăţene permanent. Poate nu ar fi rău pe această idee, sub cupola societăţii civile, să se creeze un Club al Banatului, aşa cum dorea Sever Bocu în 1921.
Proiectul puterii are conotaţii electorale, atât în ceea ce priveşte interesul lor imediat, cât şi afectarea opoziţiei, care a început să negocieze pe judeţe structurile care vor participa la alegeri. Dar şi reacţia opoziţiei a fost puerilă şi se vede că nu are o soluţie pentru regionalizare.
Partidele acestea sunt incapabile să creeze descentralizare, căci toată construcţia lor piramidală se bazează pe principiul vasalităţii politice. Niciodată liderii de la centru nu vor dori să dea putere liderilor locali. Partidele mari din acest moment nu îşi doresc o descentralizare reală. Totul e o poveste frumos împachetată. Dar oamenii vor descentralizare, de la nemulţumirile din fotbal până la chestiunile legate de cultură, cum e cea legată de Sala Capitol. Sultanul care stă la poarta din Bucureşti vrea să rămână în continuare la fel, iar vasalul din teritoriu, să rămână vasal şi să i se dea ordine.
De aceea cred că PNŢCD nu trebuie să se alieze nici cu cei de la putere, nici cu cei din opoziţie, pentru că, de fapt, sunt variante ale aceluiaşi sistem, pe care îl vor păstra. Trebuie propusă o altă variantă de a face politică. Azi nu mai cred în alternanţa la putere, în sensul că nu cred că, dacă vin alţii, lucrurile se vor schimba radical.”
Gheorghe Ciuhandu: “În ceea ce priveşte situaţia Colterm, în acest moment suntem cu plăţile în grafic. Ieri am promovat un proiect de hotărâre care se referă la 4.300.00 lei, prin care s-ar putea reeşalona anumite datorii ale Colterm. Dar, per ansamblu, o să vedem la rectificarea din speptembrie. Dacă nu vor mai veni bani de la Guvern, vom vedea ce vom face, soluţia va însemna probabil că va trebui să renunţăm la foarte multe lucrări sau la alte capitole bugetare. Iar acest lucru se întâmplă în foarte multe oraşe. Faţă de 88.000, câţi au fost în urmă cu câţiva ani, acum sunt 80.000 legaţi la sistemul centralizat de încălzire. Dar nici oamenii care au centrale pe gaz nu sunt într-o situaţie bună, căci preţul va creşte.”
Viorel Sasca: “Din nou lucrurile sunt prost făcute. Înainte de retragerea subvenţiilor trebuia terminat programul de reabilitare termică a blocurilor. De acest program au beneficiat maximum 10%. Prima dată trebuia eliminate pierderile, dar noi încă avem pierderi la cele mai multe blocuri.
Am vorbit cu dl Matei, directorul Colterm, care doreşte să facă o contorizare separată, pe apartamente. Ar fi o investiţie a Colterm şi să vedem dacă vor reuşi să o facă. Acest lucru poate îi va opri pe oameni să se retragă din sistem.”
Gheorghe Ciuhandu: “M-aţi întrebat de situaţia de la River Deck. Procesul continuă şi, mai devreme sau mai târziu, tot vor pleca. Eu nu am nimic cu ei, dar să stea acolo corect. Noi am vrut să îi legalizăm, nu s-a putut, atunci trebuia să îi demolăm, conform legii,, iar ei au pornit o acţiune în justiţie. Este situaţia clasică de tergiversare, dar, până la urmă, tot acolo se va ajunge. Eu nu pot să iau o chirie de la cineva care stă ilegal, căci apoi se va spune în instanţă că i-am conferit poziţia legală. Din punctul meu de vedere, mergem în continuare cu procesul, cu riscul şi regretele de rigoare. Investiţia trebuia făcută de la început corect şi cinstit, nu prin aranjamente, cu diverşi intermediari, cu 200-300 de euro chirie lunară şi fără autorizaţie. Dar nu mi se pare un caz demn de luat în seamă. O să îi demolăm. Mai amână câteva luni, dar tot acolo vom ajunge. S-a amânat până se judecă în fond, dar în fond nu au ce demonstra. Când stai ilegal pe domeniul public, eşti pasibil de demolare, iar primarul e obligat să dea dispoziţie şi am dat-o. Aceasta e legea şi trebuie aplicată.”
Viorel Sasca: “Mâine, comisia înfiinţată la propunerea mea, de către CJT, pentru analiza societăţilor comerciale la care suntem acţionari, se va întâlni cu reprezentanţii Strabag şi ai Inter Center Service SRL. Vom vedea ce se poate face pentru a debloca această situaţie, pentru că acolo nu se mai întâmplă nimic. Probabil acesta a fost şi planul iniţial: să devină acţionari majoritari, apoi să aştepte până noi cedăm,. Dar eu sper să ajungem la o rezolvare onorabilă şi să nu ieşim în pierdere.”
miercuri, 6 iulie 2011
Conferinţa de presă PNŢCD Timiş
Adrian Orza: “Eu vreau să mă refer la o chestiune legată de învăţământ. Cred că rezultatele slabe de la bacalaureat nu se datorează numai proastei pregătiri a elevilor în liceu, ci unui lanţ întreg de lucruri scăpate de sub control. În primul rând, nu se mai face şcoală nici la nivel de gimnaziu şi de aici deja intră elevii cu un handicap mare în liceu. Lipsa unui examen de admitere la liceu e una din cauze. Sunt, de asemenea, adeptul reintroducerii examenului de admitere la facultate. Căci o notă dată de un profesor exigent de la un liceu la care se face şcoală nu poate fi comparată cu o notă din altă parte. Trebuie să existe o concurenţă reală la admitere.
Dar în acest lanţ al slăbiciunilor unul din cei mai mari vinovaţi sunt chiar universităţile de stat şi private. Singura lor preocupare e cum o să îşi ocupe locurile în toamnă. În România găsim facultăţi de medicină în localităţi care nu au nici apă caldă la robinet. Au crescut universităţile ca ciupercile după ploaie. O altă tară este legată de politizarea acestui sistem. Aţi văzut, la Inspectoratul Şcolar Timiş, la un moment dat, erau trei conduceri: una în instanţă, una la partide (pregătită să intre în birouri) şi alta în birouri.
Copiii sunt vinovaţi, însă în cea mai mică măsură. Şi părinţii sunt vinovaţi, au principala vină, pentru că nu îşi mai instruiesc copiii în spiritul respectului faţă de dascăli şi şcoală; apoi intervine politizarea sistemului; promovarea valorilor în România. Copiii nu mai au modele, vor să facă bani, nu contează cum, ei văd că sunt unii care pot oricum. O mare greşeală e desfiinţarea şcolilor profesionale. Înainte, dacă nu reuşeai la liceu, făceai o şcoală profesională şi aveai o meserie. Acum, cei care au făcut meserii sunt prin politică. Nu e o ruşine. Dar era o selecţie. Apoi următoare selecţie era la admiterea la facultate. Acum toţi au diplome.
Eu cred că e bine că acum s-a pus oglinda în faţa sistemului. Dar dacă nu se vor lua măsuri şi s-a făcut doar spre a se arăta tarele sistemului, degeaba s-a făcut. Acum sunt şcoli care nu au nici un elev care a promovat bacalaureatul, iar anii trecuţi aveau promovabilitate de peste 50%. Deci e clar cum s-au dat examenele anii trecuţi acolo. La nivelul ţării, e dezastru. Iar o ţară care nu are învăţământ, nu are viitor. Ca soluţii, cred că trebuie reintrodusă concurenţa: la liceu, la facultate. Apoi trebuie desfiinţate unele facultăţi. Iar copiii sunt ultimii vinovaţi, pentru că nu mai au modele.
În plus, trebuie să se oprească influenţa părinţilor cu bani. Şi apreciez liceele care au reintrodus uniformă. Nu trebuie să fie din cap până în picioare la fel, dar să aibă un semn distinctiv, nu unii să se simtă inferiori faţă de alţii. Şi asta contibuie la toată această problemă din învăţământ.”
Viorel Sasca: “Eu cred că acest bacalaureat a fost o acţiune de tip mediatic, exact cum sunt acele arestări, cu presa de faţă, fără nici un efect până la urmă. Acest domn ministru cunoaşte bine situaţia din învăţământ. Ce măsuri a luat pentru a îndrepta situaţia? Ce a făcut pentru cadrele didactice?
L-am auzit pe dl Marga, unul dintre oamenii care cunosc situaţia, venind cu unele idei pertinente. Trebuia să se încheie un pact naţional, între partide, privind învăţământul românesc. Nu să vină acum să ceară părerea partidelor. Dl Marga spunea că, dacă dl Funeriu e aşa o valoare, de ce nu a fost invitat de universităţi să ţină conferinţe? Pentru că asta îţi dă valoarea. Are articole publicate în revistele de impact? Ce experienţă are în învăţământ? Deci, câtă vreme numirile sunt strict politice, pe nişte merite false, nu ne putem aştepta ca aceşti oameni să fie capabili să conducă un sistem atât de complex precum învăţământul.
În schimb, la o emisiune televizată, am văzut copii extraodinari, care au făcut o analiză a societăţii româneşti, aşa cum mulţi oameni politici nu sunt în stare să o facă. Au mai fost 13 copii de la un orfelinat, care au reuşit toţi să ia bacalaureatul.
Iar soluţia este cea a unei analize serioase şi a unui pact pe învăţământ, încheiat între partidele politice, încheiat între profesionişti adevăraţi. Şi cred că prima schimbare care se impune este la nivelul ministrului învăţământului, căci el oricum nu este acceptat de profesioniştii din domeniu.
Au fost simulările de bacalaureat. De ce nu a introdus acele măsuri atunci? Le-a intodus acum şi i-a pus pe aceşti copii să dea cu capul în zid. Nu e nici pedagogic şi nici uman, nu e corect din nici un punct de vedere.
În Germania, spre exemplu, cele mai multe cursuri de la şcolile profesionale sunt organizate de camerele de comerţ. Întreprinderile finanţează, iar ministerul stabileşte programa. Sistemul e foarte clar. Dar şi la noi trebuie ajuns la un consens naţional, să avem un cadru organizatoric corect.
În altă ordine de idei, vreau să vă spun că o delegaţie a Consiliului Judeţean Timiş a fost în judeţul Boblingen, din Germania. Aici am avut întâlniri cu directorul Agenţiei pentru promovarea energiei din surse regenerabile, cu conducerea Consiliului judeţean de la Boblingen, cu o fundaţie care este, de fapt, o reţea de promovare a tehnologiilor, organizată foarte interesant, am vizitat deponeul ecologic de acolo care e închis. Am văzut cum ar trebui să arate unul închis, aşa cum ar trebui să se întâmple la Parţa, am văzut şi cum arată soluţia nouă, o fabrică de incinerare. Acolo se intenţionează pe latura de sud a deponeului să instaleze panouri fotovoltaice. Şi la noi cred că ar fi o soluţie interesantă şi sunt disponibile câteva hectare pentru aceasta.
Vreau să vă spun că acolo judeţele funcţionează foarte bine şi nu există prefectură. Rolul prefectului este îndeplinit de vicepreşedintele consiliului judeţean. Consiliul judeţean are un singur vicepreşedinte şi acela e numit de Ministerul de Interne şi Administraţie Publică. I-aş recomanda guvernului nostru să studieze modelul german, căci este unul dintre cele mai eficiente. Aşa cum spuneam, oraşele mari au statut de judeţ, judeţele au cam 200.000-300.000 de locuitori. De exemplu, în landul Baden-Wurttemberg, de peste 10 milioane locuitori, sunt 35 de judeţe şi 9 oraşe cu statut de judeţ. Cred că aceasta e o organizare optimă şi permite asocieri între judeţe. Am vizitat o clinică, spre exemplu, unde acţionari erau un judeţ, un oraş şi un judeţ vecin, care finanţau clinica. Deci se fac astfel de asocieri, în funcţie de nevoile comunităţilor locale.
În final, am avut o întâlnire cu Asociaţia Şvabilor Dunăreni, la casa lor din Boblingen. Au participat peste o sută de şvabi din zona noastră, ne-au prezentat un program artistic, ei şi acum îşi aduc aminte de obiceiurile de aici şi au o nostalgie profundă după perioada petrecută în România.”
Dar în acest lanţ al slăbiciunilor unul din cei mai mari vinovaţi sunt chiar universităţile de stat şi private. Singura lor preocupare e cum o să îşi ocupe locurile în toamnă. În România găsim facultăţi de medicină în localităţi care nu au nici apă caldă la robinet. Au crescut universităţile ca ciupercile după ploaie. O altă tară este legată de politizarea acestui sistem. Aţi văzut, la Inspectoratul Şcolar Timiş, la un moment dat, erau trei conduceri: una în instanţă, una la partide (pregătită să intre în birouri) şi alta în birouri.
Copiii sunt vinovaţi, însă în cea mai mică măsură. Şi părinţii sunt vinovaţi, au principala vină, pentru că nu îşi mai instruiesc copiii în spiritul respectului faţă de dascăli şi şcoală; apoi intervine politizarea sistemului; promovarea valorilor în România. Copiii nu mai au modele, vor să facă bani, nu contează cum, ei văd că sunt unii care pot oricum. O mare greşeală e desfiinţarea şcolilor profesionale. Înainte, dacă nu reuşeai la liceu, făceai o şcoală profesională şi aveai o meserie. Acum, cei care au făcut meserii sunt prin politică. Nu e o ruşine. Dar era o selecţie. Apoi următoare selecţie era la admiterea la facultate. Acum toţi au diplome.
Eu cred că e bine că acum s-a pus oglinda în faţa sistemului. Dar dacă nu se vor lua măsuri şi s-a făcut doar spre a se arăta tarele sistemului, degeaba s-a făcut. Acum sunt şcoli care nu au nici un elev care a promovat bacalaureatul, iar anii trecuţi aveau promovabilitate de peste 50%. Deci e clar cum s-au dat examenele anii trecuţi acolo. La nivelul ţării, e dezastru. Iar o ţară care nu are învăţământ, nu are viitor. Ca soluţii, cred că trebuie reintrodusă concurenţa: la liceu, la facultate. Apoi trebuie desfiinţate unele facultăţi. Iar copiii sunt ultimii vinovaţi, pentru că nu mai au modele.
În plus, trebuie să se oprească influenţa părinţilor cu bani. Şi apreciez liceele care au reintrodus uniformă. Nu trebuie să fie din cap până în picioare la fel, dar să aibă un semn distinctiv, nu unii să se simtă inferiori faţă de alţii. Şi asta contibuie la toată această problemă din învăţământ.”
Viorel Sasca: “Eu cred că acest bacalaureat a fost o acţiune de tip mediatic, exact cum sunt acele arestări, cu presa de faţă, fără nici un efect până la urmă. Acest domn ministru cunoaşte bine situaţia din învăţământ. Ce măsuri a luat pentru a îndrepta situaţia? Ce a făcut pentru cadrele didactice?
L-am auzit pe dl Marga, unul dintre oamenii care cunosc situaţia, venind cu unele idei pertinente. Trebuia să se încheie un pact naţional, între partide, privind învăţământul românesc. Nu să vină acum să ceară părerea partidelor. Dl Marga spunea că, dacă dl Funeriu e aşa o valoare, de ce nu a fost invitat de universităţi să ţină conferinţe? Pentru că asta îţi dă valoarea. Are articole publicate în revistele de impact? Ce experienţă are în învăţământ? Deci, câtă vreme numirile sunt strict politice, pe nişte merite false, nu ne putem aştepta ca aceşti oameni să fie capabili să conducă un sistem atât de complex precum învăţământul.
În schimb, la o emisiune televizată, am văzut copii extraodinari, care au făcut o analiză a societăţii româneşti, aşa cum mulţi oameni politici nu sunt în stare să o facă. Au mai fost 13 copii de la un orfelinat, care au reuşit toţi să ia bacalaureatul.
Iar soluţia este cea a unei analize serioase şi a unui pact pe învăţământ, încheiat între partidele politice, încheiat între profesionişti adevăraţi. Şi cred că prima schimbare care se impune este la nivelul ministrului învăţământului, căci el oricum nu este acceptat de profesioniştii din domeniu.
Au fost simulările de bacalaureat. De ce nu a introdus acele măsuri atunci? Le-a intodus acum şi i-a pus pe aceşti copii să dea cu capul în zid. Nu e nici pedagogic şi nici uman, nu e corect din nici un punct de vedere.
În Germania, spre exemplu, cele mai multe cursuri de la şcolile profesionale sunt organizate de camerele de comerţ. Întreprinderile finanţează, iar ministerul stabileşte programa. Sistemul e foarte clar. Dar şi la noi trebuie ajuns la un consens naţional, să avem un cadru organizatoric corect.
În altă ordine de idei, vreau să vă spun că o delegaţie a Consiliului Judeţean Timiş a fost în judeţul Boblingen, din Germania. Aici am avut întâlniri cu directorul Agenţiei pentru promovarea energiei din surse regenerabile, cu conducerea Consiliului judeţean de la Boblingen, cu o fundaţie care este, de fapt, o reţea de promovare a tehnologiilor, organizată foarte interesant, am vizitat deponeul ecologic de acolo care e închis. Am văzut cum ar trebui să arate unul închis, aşa cum ar trebui să se întâmple la Parţa, am văzut şi cum arată soluţia nouă, o fabrică de incinerare. Acolo se intenţionează pe latura de sud a deponeului să instaleze panouri fotovoltaice. Şi la noi cred că ar fi o soluţie interesantă şi sunt disponibile câteva hectare pentru aceasta.
Vreau să vă spun că acolo judeţele funcţionează foarte bine şi nu există prefectură. Rolul prefectului este îndeplinit de vicepreşedintele consiliului judeţean. Consiliul judeţean are un singur vicepreşedinte şi acela e numit de Ministerul de Interne şi Administraţie Publică. I-aş recomanda guvernului nostru să studieze modelul german, căci este unul dintre cele mai eficiente. Aşa cum spuneam, oraşele mari au statut de judeţ, judeţele au cam 200.000-300.000 de locuitori. De exemplu, în landul Baden-Wurttemberg, de peste 10 milioane locuitori, sunt 35 de judeţe şi 9 oraşe cu statut de judeţ. Cred că aceasta e o organizare optimă şi permite asocieri între judeţe. Am vizitat o clinică, spre exemplu, unde acţionari erau un judeţ, un oraş şi un judeţ vecin, care finanţau clinica. Deci se fac astfel de asocieri, în funcţie de nevoile comunităţilor locale.
În final, am avut o întâlnire cu Asociaţia Şvabilor Dunăreni, la casa lor din Boblingen. Au participat peste o sută de şvabi din zona noastră, ne-au prezentat un program artistic, ei şi acum îşi aduc aminte de obiceiurile de aici şi au o nostalgie profundă după perioada petrecută în România.”
joi, 16 iunie 2011
Târg de adopţii canine
În data de 28.05.2011 în zona Şagului, parcul Clăbucet, a avut loc a treia ediţie a târgului de adopţii canine organizat de Primăria Municipiului Timişoara, prin Direcţia de Mediu.
Douăzeci de câini deparazitaţi, vaccinaţi, sterilizaţi, microcipaţi şi cu carnete de sănătate şi-au aşteptat nerăbdători noii stăpâni.
Şaşe câini, care s-au dovedit a fi cei mai norocoşi au impresionat iubitorii de animale care le-au oferit familii noi faţă de care să-şi arate devotamentul şi recunoştinţa.
Târgurile de adopţii canine organizate sub deviza "Şi mie îmi stă bine în lesă!" vor continua, următorul fiind organizat în zona Steaua, parcarea situată între blocurile numărul 11 şi 13, în data de 25.06.2011, scopul fiind promovarea adopţiilor şi a creşterii responsabile a animalelor de companie.
VICEPRIMAR,
Adrian ORZA
Douăzeci de câini deparazitaţi, vaccinaţi, sterilizaţi, microcipaţi şi cu carnete de sănătate şi-au aşteptat nerăbdători noii stăpâni.
Şaşe câini, care s-au dovedit a fi cei mai norocoşi au impresionat iubitorii de animale care le-au oferit familii noi faţă de care să-şi arate devotamentul şi recunoştinţa.
Târgurile de adopţii canine organizate sub deviza "Şi mie îmi stă bine în lesă!" vor continua, următorul fiind organizat în zona Steaua, parcarea situată între blocurile numărul 11 şi 13, în data de 25.06.2011, scopul fiind promovarea adopţiilor şi a creşterii responsabile a animalelor de companie.
VICEPRIMAR,
Adrian ORZA
miercuri, 18 mai 2011
S-a încheiat "Săptămâna Grădinii Botanice" din Timişoara
În 5 septembrie 2009 a avut loc prima sărbătorire a Grădinii Botanice din Timişoara, organizându-se un tur al grădinii. A II-a ediţie de sărbătorire a Grădinii Botanice din Timişoara a avut loc în 20 mai 2010, când s-au organizat mai multe activităţi specifice. Pentru anul 2011, Primăria Municipiului Timişoara – Direcţia de Mediu prin Serviciul Spaţii Verzi, a organizat „Săptămâna Grădinii Botanice” în perioada 9 – 13 mai 2011.
Deschiderea "Săptămânii Grădinii Botanice” a avut loc în data de 9 mai 2011 la ora 10 demarând cu scurte discursuri ale reprezentanţilor din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, urmat de un tur al grădinii de la ora 11.
S-au organizat tururi ale Grădinii Botanice în fiecare zi de la 10 la ora 12, marţi şi de la ora 15 la 17.
Grădina Botanică, în această săptămână, a fost vizitată de 570 de elevi, studenţi, cadre didactice de la şcolile şi liceele din Timişoara, Recaş, Giarmata şi Ciacova, dar şi cetăţeni ai Timişoarei.
Luni 9 mai: au fost 160 de elevi, cadre didactice de la: Şcoala Generală nr. 13, Şcoala Generală nr. 7, Şcoala Generală din Recaş şi cetăţeni din Timişoara.
Marţi 10 mai: au participat 110 elevi şi cadre didactice de la Grădiniţa PP nr. 14, Şcoala Generală nr. 30, Şcoala Generală din Giarmata, Fundaţia "Pentru voi" şi alţi cetăţeni iubitori de natură.
Miercuri 11 mai: au vizitat grădina un număr de 50 de elevi şi cadre didactice de la Şcoala Generală nr. 22, Colegiul sârbesc „Dositei Obradovici” şi cetăţeni.
Joi 12 mai: au vizitat grădina 10 cetăţeni din Timişoara.
Vineri 13 mai: s-au bucurat de vremea frumoasă şi de plantele din Grădina Botanică 240 de elevi, studenţi şi cadre didactice de la Şcoala Generală din Ciacova, Şcoala Generală nr. 24, Grupul Şcolar Sportiv, Liceul Pedagogic „Carmen Sylva”, Şcoala Generală nr. 16, Facultatea de Horticultură şi cetăţeni.
Ca obiectiv principal al acestui eveniment a fost conştientizarea cetăţenilor a istoriei grădinii botanice, cum este concepută o grădină botanică, ordinea de plantare a arborilor, arbuştilor şi florilor în grădină, cât de importantă este conservarea biodiversităţii etc.
VICEPRIMAR
ADRIAN ORZA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)