Stimate domnule Prim-Ministru,
Atât în calitatea mea de reprezentant al României în Parlamentul European, cât şi în calitate de simplu cetăţean, urmăresc cu mare interes evoluţia sistemului sanitar românesc. La sfârşitul săptămânii trecute, guvernul pe care îl conduceţi a adoptat Ordonanţa de Urgenţă privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii.
Prin această scrisoare doresc să îmi exprim îngrijorarea faţă de o serie de efecte negative ale acestei măsuri, efecte care se vor repercuta, din nou, asupra pacienţilor din România.
Consider, în primul rând, că procedura prin care a fost luată această măsură este una nepotrivită, având în vedere miza acesteia, şi anume accesul pacienţilor din România la medicamente. Adoptarea unei taxe de tip "clawback" printr-o ordonanţă de urgenţă, fără a realiza în prealabil o analiză de impact care să prezinte clar implicaţiile pe care această taxă le poate avea, şi fără o dezbatere în Parlamentul României, este o decizie pripită, contrară nevoii de a asigura sustenabilitatea sistemului de sănătate românesc pe termen lung. Dar guvernul dumneavoastră ne-a obişnuit deja cu adoptarea unor măsuri importante, cu mare impact asupra vieţii de zi cu zi a românilor, prin ocolirea dezbaterii parlamentare, în total dispreţ faţă de principiile democraţiei şi ale statului de drept.
Lipsa unei analize de impact a dus la trecerea cu vederea de către Guvernul României a unor defecte majore în concepţia sistemului pe care se bazează noua taxă. Cel mai important dintre acestea este folosirea bugetului alocat trimestrial ca bază a taxei în condiţiile în care subfinanţarea cronică de care suferă sistemul de sănătate este o realitate binecunoscută. Astfel, în mod sistematic, valoarea consumului total de medicamente va fi mai mare decât bugetul alocat, deplasând povara finanţării asupra industriei farmaceutice. Ţin să subliniez că decizia intervine în condiţiile în care furnizorii de medicamente din România sunt plătiţi cu intârzieri de aproape un an, încălcând astfel Directiva 2000/35/CE privind combaterea întarzierii efectuării plăţilor în tranzacţiile comerciale. Pe cale de consecinţă, obligaţia pentru producători de a plăti taxa trimestrial, până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului, va supune producătorii de medicamente unei presiuni financiare deosebite, aceştia fiind nevoiţi să plătească taxa pe baza unor vânzări pentru care nu şi-au primit încă banii.
De asemenea, doresc să vă atrag atenţia asupra incertitudinii pe care această formulă de calcul o introduce. Majoritatea ţărilor europene care au recurs la o astfel de taxă, printre care şi Olanda, Belgia sau Ungaria, au optat pentru un procentaj fix însoţit, în unele cazuri, de un anumit plafon pentru a nu supune producătorii unei presiuni disproporţionate. Formula de calcul introdusă de ordonanţă se bazează pe nişte variabile necunoscute producătorilor, ceea ce îi privează pe aceştia de orice fel de previzibilitate, împiedicându-i să-şi planifice activităţile comerciale în mod eficient.
Mai mult decât atât, această taxă nu se bazează pe consumul total de medicamente la preţ de producător, ci ia în considerare valoarea totală a consumului de medicamente la preţul de retail, ceea ce înglobează veniturile farmaciilor, distribuitorilor, dar şi TVA-ul. Deja calculele preliminare ale industriei farmaceutice din România estimează taxa clawback la 40% din totalul vânzărilor rambursate, cu mult peste nivelul din toate ţările UE care aplică acest sistem de taxare suplimentară. Un astfel de sistem este disproporţionat şi inechitabil pentru producătorii de medicamente, descurajând activitatea acestora pe piaţa românească.
Având în vedere cele prezentate anterior, consider că o astfel de abordare va degrada mediul de afaceri în sectorul farmaceutic şi ar putea avea ca efect retragerea unor medicamente de pe piaţă, respectiv refuzul producătorilor de a introduce pe piaţă medicamente inovatoare sau de a mai furniza medicamente după epuizarea bugetului alocat. Astfel, taxa se va dovedi contraproductivă, neaducând sumele estimate la buget. În schimb, accesul pacienţilor la medicamente, şi mai ales al celor care suferă de boli cronice va fi serios restrâns. Vă asumaţi astfel, din incompetenţă sau nepăsare, o responsabilitate imensă faţă de sănătatea şi viaţa a milioane de români care vor suferi de pe urma acestei măsuri.
Fac un apel la dumneavoastră, în calitate de prim-ministru, să reconsideraţi ordonanţa de urgenţă prin prisma interesului general al pacienţilor din România, adoptând un sistem predictibil, limitat la 2-3 ani, cu procente de rambursare apropiate de cele ale ţărilor din Uniunea Europeană. De asemenea, vă solicit imperios să luaţi măsurile care se impun pentru soluţionarea problemei finanţării sistemului sanitar pe termen lung.
Cu deosebită consideraţie,
Cristian Silviu Buşoi
Membru al Parlamentului European
